A venit iarna. Cu tine

Ia pătura şi pune-o pe noi,
Stai lângă mine o vreme
Poveşti să ne spunem în doi,
Pisica să toarcă a lene.

Şi când iar o cădea primul fulg
Şi când om fi albi pe la tâmple
Ţi-oi spune cum era-n acel burg
Ţi-oi spune ce n-o să se-ntâmple

Era-ntr-o vreme demult,
O fată cu nori şi speranţe
O fată cu visul ei mut
O fată c-o fată în braţe

O fată cu inima ghem
Ce-şi apără păpuşa de ger,
De ruşine, de-ngheţ şi blestem
Si-o-nvaţă să râdă spre cer.

Ia pătura şi pune-o pe noi
Să simt cât suntem de-mpreună
Să ne-apuce visarea în doi
Şi iarna să ne găsească de mână


Şi-atunci ţi-oi spune ce ţi-am promis,
Că ştiu ce n-a fi niciodată-
Că doar tu mă vizitezi în vis,
Că eşti tot tu de-altădată

Că tot la tine mă-ntorc
În toiul nopţii albastre
Că tot înspre tine m-aplec,
Că păpuşa de-acum a noastră...

poate cartea cu file de mister ferecate

avea scris intr-un loc inca neintinat

ca-ntro noapte copilul cu vise secate

va putea zbura si dormi impacat



caci noaptea cand vine ma simt leganata

pe carari nebatute de-acum merg fara teama

si-o raza din suflet ce mocnea, odata,

imi spune sa cred ca stele ma cheama


urmandu-le glasul, sa vad ca nu-i vis

ca un dor dintr-o mie mi-a fost auzit

iar taramul dorit de-acum mi-e deschis


si pot sa ma-ncred si sa simt inmiit

de unde-ai venit? din ce lumi departate,

ce frantura de basm cu eroi legendari

din ce colt luminat - cand aici era noapte?

oare ce gand de-al meu te-a facut sa-mi apari?


da-mi mana si ia acel gand, sa mi-l duci

in padurea noastra cu crengi argintii

si spune-mi ca nu esti dintre-acele naluci

ce vin doar in vis si in joc de copii

Preludiul Aproapelui

picură-mi şoapte în fir de nisip
şi-alunecă-mi lin peste coapse
şi spune-mi poveşti cu plus infinit,
dorinţă suflată pe buzele-mi arse!
şi cai să alerge-ntre noi, printre vise,
să-ţi aflu mistere ce nici tu nu ştii,
iar tu, stăpâne al pleoapei închise,
să-mi spui că n-a fost decât... joc de copii

Cand luna se culca intre nori
Ca un ou in cuibar
Lumina de-argint aprindea pentru noi
Pe-al nemuririi altar

Astri pereche ne-ajungeau din veacuri
La ceasul cel scris de timp
Si, veghind cu raze din alte meleaguri,
Ne privegheau zambind.

Ridica-ti, copile, fruntea spre cer
Sa vezi ale boltilor taine
Unde stele tacute se nasc si pier
Potrivind ale vesniciei haine.

Si lasa-ti gandul sa plece alene
Si inimii sa nu-i pui hotar
Si ma simte gandind langa tine
La tot ce nu e in zadar